Arhiva 2018

Arhiva 2018 (33)

Cuvânt de mulțumire

La întronizarea Preasfințitului Părinte Vincențiu, din data de 29 iunie 2009, am auzit următoarele cuvinte: „Voi îndemna parohiile să își construiască un centru social-cultural, în ideea că latura socială a acestor lăcașuri va fi, cu timpul, și în urma unei evoluții economice pozitive mai puțin folosite” Tot Preasfinția Sa, cu un an în urmă, mărturisea „că încă mai este nevoie de dimensiunea filantropică a Bisericii, întrucât carențele social-misionare ale credincioșilor noștri nu au fost încă rezolvate”.

Iată, așadar, că fiecărui astfel de centru multifuncțional i se adaugă în parohiile din eparhia noastră, cel puțin două funcționalități. În această structură am gândit și eu acest așezământ care să se îngrijească, deopotrivă, și de trupul celor aflați în situații de criză dar, mai ales și mintea celor care vor să învețe mai mult... Se știe, că pe lângă latura sfințitoare a Bisericii, există și cea didactică sau învățătorească. Credem că, așa cum Biserica a fost de-a lungul vremurilor și un factor culturalizator, tot așa, de acum înainte, ea trebuie să fie o făclie luminoasă care să alunge întunericul ignoranței. Și nu vorbim aici doar de învățătura dogmatică, ci de tot ceea ce înseamnă cultură.

A fost nevoie de această introducere pentru a justifica în fața preacucerniciilor și domniilor voastre, necesitatea construirii unui astfel de obiectiv. Este o investiție, care nu va aduce niciun fel de profit material, dimpotrivă. Însă, va fi locul unde mulți creștini vor găsi adăpost, alinare a suferințelor și un cuvânt bun pentru a depăși încercările vieții. Acestora li se adaugă și bucuria de a primi în această incintă și copiii acestui sat, care se vor bucura de un loc unde vor desfășura multe activități extrașcolare.

Tot ceea ce vedeți aici, nu ar fi fost posibil fără implicare unor oameni cu inimă mare, care au ajutat dezinteresat. Unii dintre ei sunt prezenți aici, alții, din motive binecuvântate sunt alături de noi în rugăciune.

Dintre aceștia, menționez în primul rând pe Preasfințitul Părinte Vincențiu, care a binecuvântat încă dintru început eforturile noastre. Nu o dată, i-am solicitat ajutorul și sfatul și le-am primit cu multă bunăvoință din partea Preasfinției Sale. O altă persoană care ne-a stat alături, de fapt un veritabil ctitor este domnul Marian Neacșu, mereu sensibil la cererile noastre. Cu ajutorul domniei Sale, s-a concretizat edificiul pe care îl vedeți. La fel, constructorul, interesat mai mult de valoarea spirituală a unui astfel de locaș decât de profitul material, a contribuit semnificativ. Dumnezeu să le răsplătească înzecit și însutit.

Nu putem uita și pe fiii satului care, din puținul lor, au ajutat și vor ajuta în continuare, suntem siguri de asta, mai ales că  ai lor copii și nepoți își vor găsi aici locul favorit pentru culturalizare și socializare.

Iată că Biserica își iubește proprii fii!

Vă mulțumesc tuturor pentru prezență și, mai ales, pentru rugăciunea în comuniune pe care am făcut-o ca acest edificiu să primească harul sfințitor al Bunului Dumnezeu, cel în Treime lăudat![...]

Read more 0